Loading...

Tombola

Viața NU este o tombolă

 

O expoziție canină este cea mai frumoasă ocazie să petreci timp în aer liber, cu mulți copii și multe animale. Și oameni care își descoperă energia dăruirii, pentru că fac loc în viețile lor altor suflete și-și asumă responsabilitatea îngrijirii și îndrumării lor.

 

Cei care aleg să aibă grijă de copii sau animale oglindesc în exterior prea plinul de iubire pe care îl au și pe care simt nevoia să-l împărtășească cu ceilalți.

 

Într-o zi frumoasă de început de septembrie, am participat la o sărbătoare în aer liber tip expoziție canină organizată de Sanctuarul de animale Ferne, din Somerset. Lucrând ca voluntar, am contribuit la diferite activități, inclusiv la organizarea corturilor cu ateliere de joacă pentru copii. Și m-am implicat direct în partea de tombolă și de interacțiune cu cei care donau pentru Sanctuarul Ferne și în același timp, își antrenau Credința că Viața le va dărui ceva: un mic simbol, sub forma unor obiecte și jucării de pluș.

 

A fost foarte interesant să observ, în prezență deplină, reacția copiilor și a adulților la tombolă și să ascult mesajele lor.

 

O familie cu un băiețel și o fetiță a venit inițial și a permis copiilor câte 3 bilete de tombolă (care erau 1.50 lire) în loc de 5 bilete (2 lire).

Fetița, o roșcată frumușică, nu a câștigat nimic, în schimb băiatul, fratele mai mare, ochelarist și ușor supraponderal, a câștigat o trusă de cosmetice. Dezamăgirea de pe fețișoara lui a fost atât de mare, încât realmente m-a durut durerea lui. A plecat atât de necăjit încât mesajul primit de la viața a fost: ”eu nu primesc nimic, tot sora mea cea mică ia totul”. Mama încerca să-l consoleze, să-i spună mereu că să accepte ce s-a întâmplat și este doar un joc, dar se vedea cum această mică dezamăgire s-a adăugat la altele, repetate, existente înainte, în care el nu a primit ce și-a dorit. Iar lecția lui a fost ”viața nu-mi aduce ceea ce aș dori”. Fetița, evident dezamăgită că nu a câștigat nimic, a intrat rapid în posesia micii truse cosmetice și s-a tot plimbat cu ea de-a lungul zilei. După vreo două ore, s-au întors la tombolă. Și de data asta, mama i-a dat băiețelului 2 lire, să ia 5 bilete. Cumva, această mamă a simțit nevoia să-i mai dea a doua șansă băiatului ei, să repare energia primită inițial. M-am bucurat enorm că a decis asta. Nu bănuții erau importanți (sumele erau prea mici), ci lecțiile contau. Băiețelul a tras cele 5 bilete și iar a ieșit necâștigător. Atunci, împreună cu cealaltă doamnă cu care stăteam la masa de tombolă, am decis să-l lăsăm să tragă mai multe bilete, până iese unul câștigător. Ce credeți că a ”atras” energia lui, deja programată pe ”nu câștig nimic”? Doar bilete necâștigătoare. A tras de vreo 8 sau 10 ori până a nimerit unul bun. Iar câștigul a fost un ursuleț mic, îmbrăcat în cosmonaut. A fost atât de bucuros că a căpătat ceva, încât a plecat cu un zâmbet mare pe față.

Ca să poți îndepărta programarea ”eu nu merit să câștig nimic”, ai nevoie de foarte multă exersare și de șanse oferite iar și iar. Și începi cu câștiguri mici, pentru că energia ta nu permite ceva mai mare, din prima.

 

Mai târziu, i-am văzut pe cei doi pe marginea arenei unde câinii făceau activități. Am luat o felicitare cu o vulpe și i-am dus fetiței, din partea mea, spunându-i că îi admir părul și vulpea este o energie asemănătoare cu a ei. Mama lor a fost recunoscătoare, dar băiețelul s-a uitat la mine lung. ”Dar eu……?” Am uitat iar de el. Pentru că energia lui generală era ”eu nu contez” și realmente aproape că nu i-am detectat prezența. M-am dus la standul de felicitări și m-am uitat pentru o ilustrată și pentru el. Mi-a căzut privirea pe un șoricel. Exact asta era energia lui. Dar dacă îi duceam această fotografie, era ca și cum i-aș fi confirmat, subconștient, starea. Așa că am luat o fotografie cu un șoim, și i-am dus-o, spunându-i că este curajos și puternic precum șoimul și să nu abandoneze niciodată când vrea să obțină ceva. Viața îl va ajuta mereu. S-a luminat la față și s-a uitat continuu la fotografie.

 

Nu știi niciodată când cineva îți arată o altă direcție și o altă posibilitate de evoluție. Dacă ești atent și prezent, vezi. Oare câți văd cadourile pe care Viața ți le face, când te aștepți mai puțin, prin diferiți mesageri?

 

A intrat la tombolă și o familie cu două fetițe gemene, care au tras fiecare 5 bilete. Una a câștigat un iepure mare, și cealaltă nimic. Nu pot să vă spun cum arăta fețișoara celei care nu a câștigat. Tatăl a plecat repede cu ele și tot le explica că asta este, măcar una dintre ele a luat ceva și pot împărți jucăria. I-am pierdut rapid din vedere, că era coadă la tombolă și alții își așteptau rândul. Peste vreo oră s-au întors, și a doua surioară, cea care pierduse, a mai încercat odată. Și a câștigat un ursuleț de pluș. Realmente a fost fericită. Acum, fiecare avea jucăria ei. S-a făcut echilibrul. Și mi-a plăcut că părinții au încurajat ideea ”mai este o șansă”.

 

Alt părinte i-a spus băiețelului, care realmente își dorea o jucărie de pe masă ”poți să iei toate biletele de tombolă și tot este posibil să nu obții ceea ce vrei”.

Acestea sunt mesajele cu care toți am crescut ca și copii.

Că nu contează ceea ce dorim.

Totul este o loterie, o tombolă și nu noi suntem cei care decidem / creăm rezultatul ci altceva / altcineva.

 

Altă fetiță a venit, a luat 5 bilete și a plecat cu două jucării de pluș, triumfătoare.

Sau un cuplu a câștigat 3 premii din 5 bilete. Un domn în vârstă a câștigat un ursuleț și o broască țestoasă, iar partenera lui, o jucărie minusculă din pluș. Era interesant cum își arătau unul altuia câștigurile. ”Eu atât, tu atât”.

O fetiță de vreo 8 ani a câștigat un Joc de Tarot. O întreba pe mama ei cum se joacă acel joc. Și mama părea cam încurcată. Univerul i-a trimis evident un semn important. Desigur că nu l-a văzut, nici ea, cu atât mai puțin mama ei, care era ghidul înțelegerii semnelor Vieții (dacă ea le-ar fi descifrat, la rândul ei).

Am văzut oameni calmi, relaxați, frumoși, care spuneau: ”eu câștig mereu. Unde mă duc, mai câștig ceva”. Programarea abundenței era atât de evidentă, încât nu se îndoiau nici măcar un minut că nu vor câștiga. Și desigur, câștigau.

 

Am remarcat cât de ușor se consolează oamenii cu ideea că nu câștigă. Încearcă, nu iese nimic, și spun: ”nu-i nimic, am încercat”.

 

Nu mai încearcă o a doua oară, cu altă energie. Cu INTENȚIA de a câștiga. Cu programarea abundenței.

Pentru că toți rămân în SPERANȚA câștigului, care mereu ascunde FRICA de a nu câștiga. Și CUNOAȘTEREA faptului că au jucat de multe ori și nu au câștigat.

Iar frica devine realitate.

 

Jocurile tip tombolă sau loterie fac o programare eronată modului în care copiii și oamenii se raportează la viață.

Vedem viața ca pe un joc la care altcineva decide rezultatul

Adică pierdem propria putere de a crea un rezultat pentru noi.

Credem, în mod eronat, că doar unii câștigă și majoritatea pierd.

Acceptăm pierderile și cedăm puterea interioară de a îndruma direcția în favoarea noastră.

Acceptăm neputința de a avea.

Ne complacem în starea de victimă.

Viața NU este o tombolă. Viața este un uriaș JOC de Creație. Dar energia creației cere o INTENȚIE interioară și o CREDINȚĂ în forța Vieții.

 

Aceste jocuri, prezente din copilăria noastră chiar și în momentele de relaxare, la târguri și petreceri, ne ajută să ne exersăm neputința, în fiecare ocazie.

Și să ducem o viață în care tot alții sau alte forțe exterioare sunt responsabile pentru ceea ce primim și ceea ce nu primim. Pentru împlinirea dorințelor noastre.

 

Ce-ar fi să schimbăm jocurile?

Ce-ar fi să NU MAI EXISTE TOMBOLE, LOTERIE și jocuri asemănătoare?

INVENTĂM JOCURI NOI?

Jocuri în care toată lumea câștigă ceva – fie doar și un mesaj de încurajare?

 

Scriem povești noi? Nu-mi plac deloc firele poveștilor pe care le văd, în jurul meu. Le-aș destrăma, fir cu fir, pentru a crea loc unor alte povești.

Câtă treabă este de făcut………..

Vă îmbrățișez și vă doresc o săptămână cuminte,

Țesătoarea de povești (Storyweaver)

Zyanna Orinda

One Reply to “Tombola”

  1. Cornelia Tersanszki

    Reply

    Azi am simtit nevoia de comunicare de un anume fel. Si m-am apucat sa citesc (recitesc) postarile dumneavoastra (inca nu ma pot desprinde de acest „dumneavoastra”).
    Imi fac bine. Ma regasesc – intr-o ipostaza sau alta – in toate relatarile, povestile, spusele de aici.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

 
 
 

We use cookies to improve your experience on our website. By browsing this website, you agree to our use of cookies.